Scris de S-au scurs iata, aproape 3 ani de cand nu am mai publicat nimic pe blog. Cu toata pandemia asta de Covid sincer mi-a cam pierit cheful.
Sigur ca am mai facut cateva escapade, prin Thasos unde a fost mai usor de ajuns cu masina, dar nu cred ca merita spus nimic in plus fata de cele deja povestite pana acum.
Marturisesc ca mi s-a parut aproape un sacrilegiu sa postez pe site poze cu oameni in concediu purtand masti de protectie pe fata. Parca un sentiment straniu de jena fata de suferinta noastra colectiva m-a impiedicat.
Si apoi ce putea sa se mai compare cu vacanta din Peru si cu urcarea la Machu Picchu?
Iata insa ca odata cu ridicarea restrictiilor, pe la inceputul anului am intrevazut o raza de speranta si am hotarat sa ne pregatim pentru o vacanta in insula Mallorca pe care ne-am dorit-o de multa vreme.
Cei care ne cunosc, probabil ca isi imagineaza ca nu ne-am dorit agitatia unei vacante standardizate si galagioase in La Palma sau Magaluf.
Am studiat temeinic geografia locului si cum suntem indragostiti mai intai de munte si apoi de mare, am ales ca punct strategic pentru a descoperi Mallorca, localitatea Port d’Alcudia din golful cu acelasi nume.
Situata undeva la polul opus al insulei fata de La Palma, (sic!) regiunea Alcudia domina litoralul nord-estic al insulei Mallorca fiind un compromis excelent intre zona muntoasa a insulei, numita de localnici in catalana, Serra de Tramontana si plajele nesfarsite cu nisip fin din golful Alcudia.
Ca majoritatea turistilor care viziteaza insula, am ajuns in Mallorca cu avionul, dupa o escala „dureroasa” de o noapte pe aeroportul din Zurich. Volatilitatea curselor aeriene a devenit deja un obicei, pana si pentru companii serioase cum este Swissair. Asadar am spus mersi si pentru solutia oferita fata de rezervarea originala si iata-ne ajunsi in La Palma intr-o dimineata de 8 iunie pe la ora 10:00.
Primul lucru care ne-a surprins a fost dimensiunea aeroportului din La Palma, neasteptat de mare si de aglomerat. Parca toata Europa se revarsa pe insule prin acest punct.
Limba cea mai frecventa, cel putin acum dupa Brexit, auzita mai peste tot, este germana. Abia pe locul doi si la mare departare vine engleza. Poti spune fara sa prea dai gres ca Mallorca a devenit cumva pe durata sezonului o colonie nemteasca, asa cum Thasos de exemplu e colonie romaneasca.
In rest, cozi interminabile la bagaje si la mai toate companiile de inchiriere auto din aeroport, copii care plang obositi si mamici deja stresate, ce mai, exact lucrurile la care ne asteptam pentru La Palma.
Spre norocul nostru am avut inspiratia sa inchiriem inca de acasa prin Booking.com o masina de la o companie mai putin cunoscuta, Wiber, care ne-a scos cu un shuttle bus gratuit din ameteala din aeroport si ne-a ajutat sa preluam in mod civilizat masina de la un centru de inchirieri situat la vreo 10 minute de aeroport. Asadar o recomand calduros, in detrimentul altor firme mai „de fite” ca Avis sau Sixt unde te calcai efectiv in picioare in aeroport.
Drumul de La Palma pana la Alcudia, dureaza vreo 40 de minute si este excelent, ca mai toate drumurile de pe insula.
Port d’Alcudia ne-a cucerit din prima clipa. Hotelul mic dar cochet la care ne-am cazat, undeva la cativa pasi de plaja, strazile curate si tihnite, pinii de pe plaja si nisipul alb, fin, ne-au rasplatit din plin asteptarile dupa atatia ani de „privatiuni”.
Sigur ca nimic nu mai e ca inainte de pandemie… Totul e mai „subtire” ca sa folosesc un eufemism. Sincer, nici nu cred ca va mai fi vreodata ca inainte, in ceea ce priveste calitatea serviciilor sau ca atmosfera in general, dar daca pleci de acasa fara prea mari asteptari ai sa fii multumit oricum ar fi. Iar noi, ca de fiecare data, asa am plecat la drum.
Am descoperit insa ca Mallorca e mult mai mult decat turismul de masa, concentrat in La Palma si imprejurimi si ne-am propus sa o descoperim la pas, pe indelete in zilele ce vor urma.
Ultima modificare: 12 iunie 2022
