Scris de Drumul soarelui, sau Ruta del Sol era pe vremea incașilor, principalul drum ce lega cele doua mari simboluri ale acestei civilizații: Lacul Titicaca și Valea Sacră.
Este drumul urmat de personajele legendare, Manco Capac și Mama Ocllo, trimiși de zeul suprem, creatorul universului pentru incași, Apu Con Tiqui Viracocha să civilizeze popoarele andine.
Astăzi, acest drum, ce măsoară 385 Km, este o importantă rută turistică ce leagă cele doua orașe mari din sudul țarii: Puno și Cusco.
Ruta del Sol poate fi străbătută în două feluri: cu autocarul, pe șosea sau cu trenul turistic.
Trenul turistic circulă de câteva ori pe săptămână, iar un bilet costă undeva între 200 și 300 de dolari. Este o variantă mai rar utilizată, datorită duratei mai mari a călătoriei.
Varianta cea mai utilizată este cea auto, cu una din multele agenții de transport turistice care operează această rută, variantă aleasă și de noi.
Călătoria durează cam 10 ore, se desfășoară cu un autocar și include opriri la cele mai importante repere arheologice de pe traseu.
Drumul nostru a pornit din Puno, prin Juliaca, Pucara și apoi a șerpuit pe platoul andin înalt, străjuit de o parte și de alta de munți impunători.
Peisajul este unul de pajiste alpină sau stepă, cum vreți să-i spuneți, ce pare să se prelungească la nesfârșit în zare.
De o parte și de alta, comunitățile locale, trăiesc în general din creșterea animalelor (lame și alpacale) și locuiesc în bordeie de lut, acoperite cu tablă și presărate pe platou ici și colo.
La Raya
Punctul cel mai înalt al drumului este în trecătoarea La Raya, la o altitudine de 4332 m.
De aici, în depărtare se poate vedea muntele Apu Chimboya. „Apu” este un prefix ce se folosește pentru orice munte sau loc/lucru înalt în limba quechua.
Vârful Chimboya măsoară 5489 m altitudine și din acest masiv izvorăște renumitul râu Urubamba. În această regiune însă, râul se numește Vilcanota, dupa denumirea din limba Aymara.
Iată în continuare câteva imagini cu La Raya, punctul cel mai înalt de pe Ruta del Sol.
Ca și la noi, și aici, într-o parcare de pe marginea drumului, sunt adunați zeci de comercianți ce te îmbie cu produse tradiționale, obținute din lână de alpaca și colorate divers.
De-a lungul călătoriei, pe lânga oprirea necesară pentru luat masa, inclusa în prețul călătoriei, traseul turistic cuprinde o serie de vizite la câteva obiective arheologice sau turistice.
Iata in continuare care sunt acestea:
Muzeul Pukara
Situat la o altitudine de 3900 m, în apropierea unei localități cu același nume, situl arheologic Pukara reprezintă cel mai important centru ceremonial de pe platoul Altiplano.
Este locul din care s-a dezvoltat cultura Pucara și corespunde „perioadei formative” undeva până în anii 400 DC.
Situl include o serie de „piramide” localizate la poalele unui munte, folosite probabil de acest popor războinic pe post de fortificații.
Raqchi – Templul lui Viracocha
Situl arheologic de la Raqchi include o serie de construcții din perioada incașă, ridicate în cinstea zeului atotputernic Viracocha.
Pe lângă templul, propriu-zis, amplasat la intrare, situl mai include reconstituiri parțiale ale locuințelor în care trăiau localnicii, precum și o serie de depozite circulare în care incașii păstrau recoltele agricole între sezoane.
Pentru noi a fost un prim contact cu arhitectura religioasa Inka, ce este caracterizata de atentia formidabila acordata detaliului.
Pietrele rămase din templu sunt fasonate astfel încât să se îmbine perfect, fără a fi nevoie de mortar și nici o piatră nu are forma la fel cu alta.
Andahuaylillas – Catedrala Sf. Apostol Petru
Catedrala este numită, exagerat desigur, „Capela Sixtină a Americii de Sud”, numele fiindu-i acordat pentru picturile murale extrem de bogate ale tavanului și ale altarului.
Bogate într-adevar, uneori chiar exagerat, acestea subliniază amestecul de culturi rezultat în Peru, ca urmare a invaziei spaniole.
Simboluri locale (soarele, șarpele) sunt împletite cu cele creștine într-un amestec amețitor, necesar probabil, pentru a impresiona populațiile indigene.
Cusco – Capitala turistică peruană
Pe măsură ce te apropii de Cusco, peisajul se schimbă treptat, iar locul pajișitilor largi este luat de văi adânci prin care drumul iși face loc pe serpentine.
Și localitățile încep să fie din ce în ce mai colorate și bine organizate. Începi să vezi în sfârșit locuințe mai moderne, tencuite și zugrăvite.
Accesul în Cusco, la fel ca cel din Lima este greoi, datorită traficului extrem de aglomerat. De aceea durează aproape o oră să ajungi în centru.
Am ajuns la Cusco, dupa 10 ore de călătorie, destul de obosiți, undeva în jurul orei 17:00. Cu toate astea, ne-am grăbit să ieșim în oraș pentru a lua contact cu atmosfera locală.
Astfel am putut să admirăm frumoasa arhitectură colonială și vestigiile istorice deosebite, „la lumina lunii”.
Fostă capitală a imperiului incaș, Cusco este un oraș cochet, cu străzi înguste și pitorești.
Centrul vechi este seducator datorită caselor vechi, scunde, cu un singur cat, având balcoane din lemn elaborat sculptate.
Fațadele iluminate iscusit în timpul nopții, ne-au produs o impresie puternică, mai ales prin contrast cu zonele extrem de sărace pe care le-am vizitat în ultimele zile.
După o cina excelentă la restaurantul „La Estancia Andina” din Plaza des Armas, unde am servit una din delicatesele locale, friptură de alpaca, ne-am dus la culcare nerăbdători să explorăm orașul și împrejurimile lui, a doua zi, dis de dimineață.
Qorikancha- Templul incaș al soarelui
Orice tur al orasului Cusco începe cu acest obiectiv definitoriu pentru civilizatia incașă.
Qorikancha înseamnă în limba quechua „curtea de aur” și pe vremea incașilor, acest lucru era perfect adevarat, pereții templului fiind literalmente acoperiți cu aur.
Cronicile menționează că pereții, podelele și tavanele erau acoperite, la data sosirii conquistadorilor spanioli, cu 700 de foi masive de aur, fiecare cântărind cam 2 kg.
În templu existau de asemenea altare din aur masiv, închinate diferitelor zeități andine, în acest loc fiind păstrate și mumiile regilor Inka.
Din păcate începand cu sec. al XVI-lea invadatorul spaniol a distrus cea mai mare parte a templului, dorind să șteargă din memoria populațiilor cucerite amintirea regilor Inka și a vechilor religii, considerate păgâne.
Cu piatra din vechiul templu au construit deasupra mănăstirea și biserica dominicană ce există și astăzi. De asemenea, datorită amplasarii strategice, pe un deal, au fost construite facilități militare pentru a găzdui garnizoanele spaniole.
Abia după două cutremure puternice, în urma cărora toate construcțiile coloniale s-au dărâmat, au apreciat spaniolii iscusința arhitecților incași, pentru că singurele ziduri ce au rezistat au fost cele rămase de la aceștia.
Astfel, la reconstrucție au păstrat fundațiile originale, rezultând această combinație de stiluri pe care o putem admira la Qorikancha și astăzi.
Nu vă recomand să vizitați acest site, fără un ghid local bine instruit, care să vă explice diferitele detalii ale culturii și civilizației Inka, în paralel cu vestigiile rămase.
Noi am avut norocul să fim călăuziți de un ghid formidabil, Maria Cristina, vorbitoare fluentă de limbă quechua, extrem de mândră de rădăcinile ei incașe.
Iat-o de exemplu în filmul următor, spunând în limba quechua, numele complet al zeului Viracocha, creatorul universului pentru incași.
Sacsayhuaman – Citadela fortificată
La nici 30 de minute de centrul orașului Cusco, pe un deal, așteaptă spre a fi descoperită citadela incașă Sacsayhuaman.
Porțiuni din această cetate au fost construite în perioada culturii Killke, între anii 900-1200 AD, fiind dezvoltată începând cu secolul al XIII-lea, până la dimensiunile monumentale pe care le putem admira și azi de incași.
Construcția este uimitoare, pereții fiind realizați din blocuri masive de piatră, unele cântărind între 180 și 200 de tone!!!
Fiecare bloc a fost tăiat din andezit, în cariere, la dimensiuni aproximative și cărat apoi peste munte folosind doar forța umană și sisteme de frânghii și rampe.
Apoi blocurile au fost finisate meticulos la fața locului, pornind de la modele din lemn și suprapuse fără nici un fel de mortar, astfel încât între ele nu intră nici măcar o coală de hârtie.
Trebuie să fi fost un efort de proporții, la care au participat mii sau poate zeci de mii de oameni.
Urcând pantele către cetate, am descoperit surprinși câteva formațiuni geologice pe care le-am întâlnit și acasă în munții Buzăului.
Este vorba de trovanți din gresie, ușor de recunoscut după forma rotundă și straturile paralele de depunere. Aici însă aceștia au dimensiuni gigantice.
Concluzii și recomandări
Ruta del Sol este cel mai cunoscut traseu turistic auto din Peru. Din acest motiv, exista suficiente posibilități de transport atât de la Cusco la Puno cât și înapoi.
Autocarele turistice sunt comode, au aer condiționat și un personal însoțitor format din trei persoane: șoferul, ghidul și un asistent de bord care împarte băuturi pe toată durata traseului având grijă de pasageri. Oamenii își iau foarte în serios meseria, astfel încât nu cred ca am vazut pe cineva nemulțumit.
Observați că nu vă recomand să închiriați o mașină. Motivul este starea destul de proastă a drumurilor și lipsa indicațiilor turistice pentru turismul individual.
Este mult mai preferabil să folosiți un autocar operat de o agenție turistică locală și să beneficiați de toate facilitățile și de vizitele de la sit-urile arheologice în același preț.
Cusco este o bijuterie de oraș, mai ales în zona centrală.
Daca este să vă recomand ceva legat de cazare, căutați ceva în centrul vechi sau în zona limitrofă. Poate fi orice, un hotel sau chiar hostel, deoarece unele arată ca decupate din cărțile de povești.
Mai departe de centru nu e indicat, deoarece cartierele sunt din ce în ce mai sarace și este destul de periculos, mai ales noaptea.
Nu uitați să vizitați Piața San Pedro din Cusco! Este imensă și acolo puteți găsi absolut tot ce îți trece prin minte, de la fructe locale la organe mumificate de lamă sau alpaca!
De asemenea trebuie să faceți o vizită la Mama Cucharitas în Piața San Francisco, cea mai celebră gelaterie locală, care iți prepară înghețata în față dupa ce îți alegi aromele din meniu.
Ultima modificare: 2 iunie 2019