Scris de Veneția este, fără doar și poate, cel mai frumos oraș medieval încă locuit de pe pamânt.
Renumitele canale, datorate amplasării orașului într-o lagună, nu fac decât să-i accentueze frumusețea, iar palatele și nelipsitele gondole întregesc acest tablou.
Pentru a înțelege această perlă a evului mediu, este necesară mai intâi o scurtă, incursiune în istoria acestui oraș.
Poate nu toți știu, că Veneția n-ar fi existat dacă triburile migratoare ale hunilor și a longobarzilor nu ar fi invadat Europa în cursul secolului al V-lea.
De frica acestor invadatori, ce prădau și ucideau totul în cale, locuitori din câmpia Padului (nordul Italiei de azi) se refugiază în această zonă mlăștinoasă și întemeiază mai întâi o serie de așezări pescărești. Apărați de mare și de terenul mlăștinos, aceștia se organizează treptat și datorită constrângerilor locului, a lipsei de resurse locale, se transformă în excelenți navigatori și negustori.
În anul 697 se înfiinteaza oficiul de doge, la inițiativa curții bizantine din Ravenna și începe practic administrarea organizată a Veneției.
În anul 726 în urma unei revolte a pescarilor, Veneția își câștigă dreptul de a alege liber dogele. De acum înainte, principala preocupare a locuitorilor a fost aceea de a-și păstra independența, atât față de biserica catolică, cât și față de cea bizantină.
Această preocupare se poate vedea în toata istoria Veneției și se reflecta și în arhitectura locului, a bisericilor sau a catedralelor, care sunt în mod intenționat, „puțin altfel” față de suratele lor din imperiul bizantin.
Prestigiul localității a crescut foarte mult odată cu aducerea moaștelor evanghelistului Marcu din Alexandria, în anul 828, un soi de marketing religios de cea mai joasă speță în fond. Furate de doi neguțători venețieni și aduse în Veneția, acestea devin cel mai important atu în consolidarea instituției dogilor, aceștia devenind peste noapte apărătorii creștinătații.
De aici vine așadar Piața San Marco, cartierul Marco Polo și altele derivate pe care le vizităm azi cu toții.
Astfel devine Veneția o superputere maritima, ce va domina Marea Adriatică, Marea Ionică și Marea Egee, păstrându-și independența peste 1000 de ani.
În anul 1797 orașul este cucerit de Napoleon Bonaparte, acesta dizolvand Consiliul Republicii și forțând ultimul doge, Ludovico Manin, să abdice. Este sfârșitul Republicii Venețiene care este cedată apoi Imperiului Austriac.
In cele din urmă din anul 1866 Veneția intră în componența Regatului Italiei.
Lucrul care pe mine m-a impresionat cel mai mult la istoria Venetiei este faptul că, într-o perioadă întunecată din istoria omenirii, dominată de regalități autocratice și despotice, de inchiziție și lipsă de toleranță religioasă, republica venețiană a reprezentat cel mai avansat sistem democratic posibil pentru vremurile respective.
Puțini știu că dogii erau aleși în urma unor alegeri libere, la care participau desigur reprezentanții principalelor familii venețiene, dar totuși!!.
Puterea unui doge era mai degrabă onorifica, el având doar un singur vot în cadrul consiliului.
Obsesia ca nimeni să nu ajungă să acapareze de unul singur puterea, stă la baza succesului republicii Venețiene.
Toate deciziile se luau în colectiv, iar justiția se baza pe un sistem ierarhic extrem de bine pus la punct în care fiecare îl controla pe celălalt.
O curiozitate pe care o puteți observa de cum intrați în Palatul Dogilor este instituția denunțului.
In stânga porții principale veți observa o gaură în piatra peretelui, utilizată pentru ca denunțătorii să poată să depună plângerile. Cu toate acestea, denunțurile nu erau acceptate decât dacă denunțătotul își spunea numele.
Ceea ce nu se vede din afară, dar se poate observa dacă vizitați interiorul palatului, este faptul ca pe interior, existau două uși ale acestei „căsuțe poștale” să-i spunem, uși care necesitau două chei diferite, ce erau purtate de reprezentanți diferiți ai sistemului judiciar pentru controlul reciproc.
Cum se ajunge la Veneția?
Veneția este deservită aerian de două aeroproturi: Marco Polo, situat la aproximativ 12 Km de oraș si Treviso, situat la aproximativ 30 Km de oraș.
Aeroportul Marco Polo este destinat în principal curselor de linie, în timp ce aeroportul Treviso sau Antonio Canova, deservește în principal cursele low-cost.
Legătura aeroporturilor cu orașul este realizată de autobuzele companiei publice de transport ATVO.
O cursă ATVO de la Aeroportul Treviso până la Veneția (Piazzale Roma) costă 12 Euro doar dus sau 22 Euro dus-întors. Drumul durează cam 70 de minute, existând două opriri intermediare in Mestre.
O cursa ATVO de la Aeroportul Marco Polo pana la Veneția (Piazzale Roma) costă 8 Euro doar dus sau 15 Euro dus-întors. Drumul dureaza cam jumătate de oră, finalitatea fiind de asemenea stația Piazzale Roma.
Veneția este legată astăzi de continent de un pod care asigură atât traficul feroviar cât și cel auto pe mai multe benzi.
Punctul terminus al tuturor mijloacelor de transport terestru către Veneția (auto sau cu trenul) este Piazzale Roma, de unde trebuie să mergeți pe jos sau cu un taxi pe apa, urmând unul din canalele venețiene.
Taxiurile pe apa sunt destul de scumpe, o cursa meritând doar daca vă cuplați cel puțin 4 persoane.
Obiective importante de vizitat
Veneția este astăzi un oraș în mare parte turistic.
Sigur, există o universitate prestigioasă la Veneția – Foscari și desigur teatre renumite, dar în realitate, marea majoritate a locuitorilor acestui oraș îl părăsesc pe durata sezonului rece și se reîntorc doar pentru un nou sezon turistic.
Așadar nu trebuie sa va temeti de nimic. Veneția este un oraș „tourist friendly”. Criminalitatea este de asemenea foarte scăzută.
Oamenii se bucură să îți ofere îndrumări dacă te rătăcești pe străduțe, iar cârciumi și taverne sunt nenumărate. Prețurile însă sunt destul de pipărate mai ales în zona Pieței San Marco și pe străduțele adiacente.
Un lucru interesant pe care l-am observat este numerotația absolut haotică a caselor.
În nici un caz nu poți să stabilești vreo regulă pe baza numerelor, cea mai buna soluție fiind îndrumările din Google Maps, care au o rată destul de ridicată de acuratețe.
Veneția este un oraș eminamente pietonal. Frumos este, dupa cum ne-a spus un localnic, ca în maxim 20 de minute poți ajunge pe jos, oriunde în oraș, indiferent unde ai fi.
Din multitudinea de obiective ce pot fi vizitate, ca de obicei, vă povestim despre cele care ne-au placut nouă cel mai mult, lăsându-vă să descoperiți singuri și alte fațete ale acestui minunat oraș.
Basilica San Marco, Campanilla și Palatul Dogilor
Toate aceste obiective, sunt amplasate în Piața San Marco, care reprezintă centrul absolut al Veneției.
Această piață celebră găzduiește în fiecare an sute de mii de vizitatori.
Noi am ajuns acolo pe la începutul lunii iunie și nu era încă foarte aglomerat dar în sezon, cu greu găsești un loc în care să stai să admiri împrejurimile.
Pe o latură a pieței este amplasată Basilica San Marco, cu o arhitectură bizantină, dar cu destul de multe influențe venețiene.
În continuarea acesteia este amplasat Palatul Dogilor, care comunică astfel direct cu Basilica.
Pe latura dreaptă un alt obiectiv definitoriu al Veneției este turnul clopotnită (Campanilla) al Basilicii San Marco, construcție din cărămidă ce se ridică la înalțimea de 98,6 m deasupra pieței.
Toate cele 3 obiective pot fi vizitate.
Sus în Campanilla, se ajunge cu un lift destul de vechi, cu o capacitate redusă, așadar trebuie să te înarmezi cu răbdare dacă vrei saă vezi Veneția de sus. Priveliștea este fara îndoială una dintre cele mai frumoase, așadar vă recomand cu căldură să urcați.
Dacă doriți să vizitați Palatul Dogilor, vă recomand cu încredere un tur ghidat cu bilete „skip the line”.
Fără un ghid local bun, veți pierde partea cea mai importanta a unei astfel de vizite, anume detaliile istorice ale căror urme se văd pe pereți.
Noi am optat pentru un tur care, pe lângă vizita la Palatul Dogilor și la Basilica San Marco includea și o vizită de vreo ora și jumătate prin Veneția (Hidden Venice).
Nu ne-a părut rău deloc de banii dați (parcă vreo 40 de Euro de persoană) pentru că pentru 3 ore am putut să admirăm tot ce are Veneția mai frumos, fără să stăm la cozi la obiective. Ți se dau receptoare radio cu căști de unică folosință în care ghidul îți povestește tot timpul ce vezi, istoria locurilor și te îndrumă să înțelegi modul în care trăiau oamenii pe vremea republicii venețiene.
Daca ați ajuns în palatul Dogilor nu uitați să treceți prin renumita Punte a Suspinelor, (Ponte dei Sospiri), pe unde erau trecuți condamnații din Palatul Dogilor catre închisoare.
Văzută din afară, dinspre port, celebra punte arata cam așa:
Plimbarea cu gondola pe canale
O vizită la Veneția nu ar fi completă fără o plimbare în gondolă pe canalele din centrul Veneției. Știu că reprezinta un stereotip, dar în fond și la urma urmelor, dacă tot ai ajuns până acolo de ce să nu o faci?
Meseria de gondolier este una extrem de apreciată printre localnici, numărul acestora și implicit al gondolelor disponibile, fiind strâns controlat de primarie. Practic meseria se moștenește din tată în fiu.
Puteți opta pentru mai multe variante: de la plimbarea în grup (de pana la 10 gondole împărțind locul în barcă și cu alți turiști), până la plimbarea individuală, care desigur este mai scumpă.
Prețurile sunt cuprinse între 30-40 Euro dacă împarți gondola cu pana la 6 persoane și 150 Euro dacă vrei sa fii singur cu perechea ta în gondolă. Recomandarea mea este să cumpărați biletele online, unde prețurile sunt ceva mai mici iar ora de plecare de la debarcader este fixată. În acest fel nu va trebui să stați prea mult la coadă pentru a prinde o gondolă.
Indiferent câți bani vei da, turul nu depaseste 25-30 de minute. Pe traseu, daca mergeți într-un grup de bărci, exista câte un „cântăreț” de ocazie care cântă la acordeon și fredoneaza cunoscute canțonete italienești. Este o experiență destul de plăcută, ecoul vocii rezonând plăcut, mai ales pe canalele înguste și umede.
Murano, Burano și Torcello
Le-am pus pe toate în același capitol deoarece probabil cea mai vândută excursie cu vaporașul în lagună include aceste trei obiective.
Desigur, fiecare insula poate fi vizitata și separat, folosind serviciile publice ATV de transport din lagună.
Sincer, Murano a fost, pentru mine cel puțin, o deziluzie. De fapt vizita este organizată exclusiv cu scopul de a debarca turiștii direct în showroom-ul fabricii din Murano, de unde, în lipsă de orice altă atracție sigur că trebuie să cumperi ceva.
Mai intâi ești înghesuit în grabă pe treptele unei cămăruțe unde ți se arată în cea mai mare viteză ceea ce ai văzut cu siguranță si la noi la Curtea Sticlarilor dacă ai ajuns vreodată.
Apoi rapid esti împins în magazinul fabricii, unde vreo câțiva reprezentanți comerciali iți fac capul mare cu minunea sticlei de Murano.
Nu-i un loc în care să vă recomand să mergeți în mod special. Poate doar dacă vreți neapărat să cumpărați vreo vază de Murano pentru prețuri cuprinse între câteva sute și câteva mii de Euro.
La Burano este însă cu totul altceva. Insula gazduiește un sat pescăresc extrem de pitoresc. Fiecare casă are o alta culoare, de parcă localnicii s-ar fi luat la întrecere pentru găsirea celei mai vii culori. Circulă legenda că ideea vopsirii diferite a caselor le-a venit pentru ca fiecare pescar să își recunoască mai ușor casa atunci când se întoarce de pe mare.
La Burano veți găsi unul din cele câteva turnuri înclinate din Veneția. Finalizat în 1714, are într-adevar o înclinație destul de mare și a fost stabilizat prin construirea de clădiri în partea opusa înclinației. În acest fel greutatea noilor clădiri a echilibrat turnul care și-a găsit o „nouă statică” cum spun localnicii.
Torcello este o insula în mare parte părăsită. Doar câteva familii mai locuiesc acolo permanent. Singurul obiectiv ce poate fi vizitat aici este Basilica Santa Maria Assunta, cu ale sale mozaicuri interioare. În rest doar câteva magazine și două cârciumi și acelea nu prea pricopsite.
Concluzii și recomandări
Veneția este cel mai frumos oraș medieval încă locuit de pe pământ. Prin urmare mergeți acolo pentru experiență și nu pentru a bifa vreo listă exhaustivă de obiective!
Alegeți însă pentru vizită un sezon potrivit! Cel mai bine este în perioada mai-iunie, când este cald, numărul turiștilor nu este chiar atât de mare și mareea este joasă.
În nici un caz nu recomand vizitarea Veneției toamna! Mareele sunt înalte și de regulă străzile sunt inundate. În plus majoritatea locuitorilor părăsesc orașul începând cu această perioadă.
Căutați cazare în oraș. Nu contează prea mult zona. Peste tot este destul de curat, iar pe jos ajungi oriunde în maximum 20 de minute.
Călătorie plăcută!
Ultima modificare: 7 februarie 2019