Scris de Lima este o metropolă sud-americană care găzduiește 10 milioane de locuitori, aproape o treime din populația Republicii Peru.
Am ajuns la Lima, la un sfârșit de aprilie, începutul sezonului uscat din aceasta țară, cu o cursă Air France, după o călătorie care a durat, cu tot cu escala de la Paris, cam vreo 16 ore.
Trebuie spus ca există două variante de a zbura în Peru de la București: cu compania Air France, având o escală intermediară la Paris sau cu compania KLM, având o escală la Amsterdam.
La dus am optat pentru Air France, in timp ce întoarcerea a fost cu KLM, așa încât pot să fac o comparație în cunoștință de cauză între cele două zboruri.
După părerea noastra zborul cu KLM nu se compară cu cel operat de Air France.
Deși folosesc în principiu același aeronave Boeing 777, cea Air France avea cel puțin 20 de ani, judecând după softul echipamentelor individuale de entertainment.
Pentru cei care zboară frecvent, aeronava putea fi calificată drept un hârb, alocat probabil zborurilor către țările lumii a III-a.
O notă proastă pentru compania franceză, subliniată și de aerul scorțos al însoțitoarelor de bord, trecute, ca și aeronava, bine de vârsta a doua.
KLM însă își respectă numele, echipamentele și aeronava fiind de ultima generatie. De asemenea serviciul la bord este mult mai bine pus la punct și mai bogat, iar însoțitoarele sunt mai amabile.
Așadar dacă este să fac o recomandare, aceasta ar fi să folositi KLM ca primă opțiune pentru deplasare.
Primele impresii
Aeroportul Jorge Chavez, este situat în Callao, un fel de Otopeni pentru Lima, iar ca dimensiuni se aseamănă mult cu Henri Coanda de la noi.
Încă de la ieșirea pe porțile aeroportului, îți dai seama că intri într-o alta lume: traficul este infernal, iar regulile de circulatie sunt extrem de „aproximativ” respectate.
Există așa numitele „combi-uri”, un soi de microbuze (se aseamănă cu dolmuș-ul dărăpanat din Turcia), care circulă supra-aglomerate și îți taie în permanență calea, baleind de pe o bandă pe alta.
Proprietarii acestor microbuze sunt denumiți de catre șoferii profesionisti „sinucigasi”, iar pasagerii iau parte efectiv la fiecare cursă.
Unul îi împinge pe ceilalți din spate la urcare ca să încapă, iar altul se așează lângă fereastra laterală din dreapta de unde scoate în afară pe geam o pancardă mică indicând direcția în care merge drăcia.
În plus, toata lumea claxonează necontenit, pentru a-și face simțită probabil prezența și pentru a evita accidentele.
Ne-am cazat la un hotel situat în cartierul Miraflores, unul dintre cele mai frumoase și turistice districte ale Limei.
Odata ajunși aici nu am putut sa nu sesizăm diferența enormă între zona centrală, turistică, a orașului și cea „normală”, ca să spunem așa, atinsă de sărăcie și de lipsa de resurse. Este unul din semnele puternicei polarizari sociale ce caracterizeaza și Peru alături de alte țări din America de Sud.
Pe de alta parte, Miraflores, ca și alte districte selecte din Lima, cum sunt San Isidro, Barranco, Central Lima sau Pueblo Libre arată călătorului partea frumoasa a acestui oraș, în care îți face plăcere să trăiești și pe ale căror străzi te poți plimba în relativă siguranță atât ziua cât și noaptea.
Restul orașului nu este recomandabil pentru plimbările nocturne, mai ales pe masură ce te apropii de cartierele marginase.
Ca și în alte cartiere sarace, de la Napoli de exemplu, în Italia, sau din centrul Atenei, nu este deloc bine să afișezi pe stradă bijuterii sau obiecte de îmbrăcăminte valoroase. Acestea te vor transforma rapid într-o țintă pentru nenumarații hoți de buzunare care cutreiera pe străzi.
Totuși, în cartierul Miraflores, pe care l-am bătut cel mai mult, nu ne-am simțit nici o clipă în nesiguranță, aproape pe fiecare stradă fiind prezente patrule ale poliției metropolitane sau agenți ai „poliției turistice”.
În excursia noastră, de doar doua zile de la Lima, am vizitat câteva obiective, pe care vi le recomandam si vouă în continuare.
O vizită în Piața Surquillo
Sigur, există multe piețe în Lima, dar cea mai renumită pentru produsele alimentare locale este Piața Surquillo. Este amplasată în zona turistică și de aceea, este cel mai bine aprovizionată, având clienți pe toată durata zilei.
Este o piață acoperită, în care comercianții prezintă cele mai diverse fructe și legume locale sau de import, pește proaspăt și fructe de mare, condimente, prafuri și ierburi locale, leacuri băbești sau ceaiuri medicinale, într-o abundența debordantă.
Pe noi desigur ca ne-au interesat în primul rând fructele locale, din care le-am gustat pe cele care păreau mai interesante. Ne-a impresionat deosebit un fruct de culoare verde ce creste doar în regiunea andina, denumit chirimoya care e absolut bestial. Îl recomand călduros!
Plaza San Martin sau Piața Independenței
Unul dintre locurile cu o încărcătura istorica specială pentru peruani este această piață, aflată în zona centrala a Limei.
Chiar în centru, troneaza pe un soclu înalt, statuia ecvestra a lui Jose de San Martin, care în 1821 a proclamat independența statului Peru față de colonizatorul spaniol.
Piața a fost inaugurată în anul 1921, la aniversarea a 100 de ani de la independență și este străjuită pe toate laturile de clădiri care găzduiesc, teatre și hoteluri renumite.
Plaza Mayor sau Plaza des Armas
Nu poți să ajungi în Lima și să nu vizitezi, fie și în treacăt, Plaza Mayor sau Piata Mare, cum i s-ar spune pe românește. Se mai numeste și Plaza des Armas, deoarece piața centrala a oricarui oraș colonizat de spanioli purta acest nume generic.
La această piată somptuoasa te impresionează arhitectura colonială, clădirile sofisiticate și mai ales, balcoanele din lemn sculptat, care sunt adevarate capodopere.
Catedrala centrală din Lima
Cu fața orientată către Plaza Mayor, catedrala centrală din Lima domină prin înălțime și somptuozitate privitorul. Construcția sa a început pe la 1535, piatra de temelie fiind pusa chiar de Francisco Pizarro, cuceritorul spaniol.
Poate din acest motiv, catedrala găzduiește într-o capelă separată, situată chiar la dreapta intrării principale, mormântul acestuia.
In desene amplasate pe pereții capelei este descris cu lux de amănunte, modul în care Pizarro a fost asasinat de catre Diego de Almagro in 1541. Este expusă și cutia de bronz în care a fost îngropat capul celebrului conquistador. O perspectivă destul de „creepy” a acestei sângeroase pagini din istoria republicii Peru.
Mănăstirea Sfântul Francisc
Nu departe de Plaza Mayor veți găsi mănăstirea Sfântul Francisc, unul dintre cele mai vechi așezăminte de acest gen din Lima. Alături de picturi și o celebră biblioteca, mănăstirea include în subsolul ei o serie de catacombe în care au fost îngropați cateva mii de oameni.
Muzeul Larco
Muzeul Larco, este cel mai mare muzeu privat din Peru specializat în istoria precolumbiană. Numărul de artefacte expuse aici este fenomenal, muzeul ținând deschise pentru vizittori inclusiv spațiile de depozitare.
Atât muzeul, cât și curtea sa interioara ne-au placut mult. Există și o terasă restaurant extrem de apreciată de vizitatori, care servește preparate locale sau internaționale.
Muzeul Larco ne-a permis să luăm un prim contact cu civilizațiile ce s-au dezvoltat în această arie geografica, de-a lungul câteva mii de ani.
Numărul acestora (de unele nu am auzit niciodata, de exemplu civilizația Cupisnique) și nivelul de finisare al artefactelor dezgropate de arheologi și expuse în acest muzeu, ne-a uimit si ne-a deschis cu adevarat apetitul de a explora cât mai curând istoria acestei minunate țări.
O vizită la muzeul Larco este un „must have” dacă treceți prin Lima!
Plimbarea pe faleza înaltă din cartierul Miraflores
Cum să ajungi în Lima și să nu îți scalzi măcar picioarele în Oceanul Pacific?
Este desigur o experiență obligatorie, dar după atâta drum, sigur că ți se face foame și te întrebi, care ar fi cel mai plăcut loc în care să iei masa?
Noi am ales restaurantul La Rosa Nautica, situat undeva în zona cartierului Miraflores, pe un ponton care înaintează mult în mare. Știam de la ghidul nostru, că este unul dintre cele mai căutate restaurante din Lima datorita specialitaților din pește proaspăt și fructe de mare pe care le prepară dupa rețete peruane.
Nu am fost dezamăgiți de bucătărie, deși prețurile ni s-au părut totuși puțin cam piparate. Panorama însă ne-a răsplatit pe de-a întregul, iar după masă am pornit sa exploram faleza înaltă a orașului Lima.
Promenada se desfașoară sus, la aproape 100 de metri deasupra mării, pe malul înalt și abrupt. Ca să ajungi acolo există un soi de pasarele cu sute de trepte ce traverseaza o porțiune din autostrada Panamericana.
De sus priveliștea este extrordinara. Noi am prins ora la care soarele apune în Pacific iar peisajele, surprinse în fotografii de soția mea Corina, au fost de nedescris.
Iată în continuare câteva, ca să vă faceți o idee.
Am stat in Lima doar două zile și nu cred că am epuizat nici pe departe toate atracțiile sale. Cu toate astea orașul ni s-a părut extrem de atractiv, având un pitoresc aparte, un amestec de pericol, nebunie, aglomerație istorie și sublim.
Am adormit târziu, în noapte, cu gânduri amestecate, nerăbdatori să pornim a doua zi la drum catre Puno, punctul de acces către lacul Titikaka și comunitațile izolate ce trăiesc aici.
Ultima modificare: 11 mai 2019
